Consiliere psihologică
Consiliere psihologică pentru tineri: ce se întâmplă între 18 și 25 de ani
Pe scurt, dacă ești grăbit: perioada dintre optsprezece și douăzeci și cinci de ani nu este o versiune întârziată a adolescenței și nici o versiune ratată a vieții de adult, ci o etapă distinctă, descrisă în psihologia dezvoltării prin cinci trăsături, dintre care instabilitatea și sentimentul că nu ești nici într-o categorie, nici în cealaltă. Datele explică de ce apar atâtea dificultăți exact acum: aproape două treimi dintre problemele psihice care apar vreodată la o persoană debutează înainte de douăzeci și cinci de ani, iar în studiile internaționale pe studenți din primul an aproximativ o treime au întrunit criteriile pentru cel puțin o problemă frecventă. Dacă ai peste optsprezece ani, ședințele sunt confidențiale, inclusiv față de părinții tăi, chiar dacă ei plătesc.
Dacă te gândești să îți faci rău sau simți că nu mai poți continua, sună la 112 sau la Telverde Antisuicid, 0800 801 200. Ambele sunt disponibile permanent și gratuit. Articolul acesta poate aștepta.
Cuprins
- Ce se întâmplă, de fapt, între 18 și 25 de ani
- De ce se adună atâtea lucruri exact acum
- Ce ține de tranziție și ce cere evaluare
- Trei teme care apar cel mai des
- Confidențialitatea, atunci când părinții plătesc
- Atunci când situația cere altceva
- Trei lucruri de la care poți începe
- Când merită să ceri ajutor?
- Podul
- Întrebări frecvente
1. Ce se întâmplă, de fapt, între 18 și 25 de ani
Un psiholog american a propus, în urmă cu peste douăzeci de ani, un termen pentru perioada aceasta, pentru că nu se potrivea nici cu adolescența, nici cu viața adultă stabilă. El a descris-o prin cinci trăsături.
Prima este explorarea identității, în special în ceea ce privește munca și relațiile. A doua este instabilitatea, adică schimbările frecvente de locuință, de loc de muncă, de relație și de plan. A treia este concentrarea asupra propriei persoane, care apare pentru că obligațiile față de alții sunt, în perioada aceasta, la nivelul cel mai scăzut din toată viața. A patra este sentimentul de a fi între, adică de a nu te considera nici adolescent, nici adult. A cincea este senzația de posibilități deschise, cu tot optimismul și toată presiunea care vin odată cu ea.
Merită observat ce nu apare pe listă. Nu apare stabilitatea, nu apare claritatea și nu apare siguranța direcției. Ele nu lipsesc pentru că ai greșit ceva, ci pentru că nu fac parte din descrierea acestei etape.
Cea mai frecventă suferință pe care o aud de la tineri este raportarea la o normă care nu există. Ei compară instabilitatea proprie cu impresia că toți ceilalți au deja un plan, iar impresia aceea vine dintr-un flux de imagini selectate, nu din realitate.
2. De ce se adună atâtea lucruri exact acum
Există și o explicație care nu ține de presiune socială, ci de dezvoltare.
O analiză cumulativă a o sută nouăzeci și două de studii epidemiologice, cu peste șapte sute de mii de participanți, a stabilit vârstele la care debutează problemele de sănătate mintală. Aproape jumătate dintre ele apar înainte de optsprezece ani, iar aproximativ șaizeci și două de procente apar înainte de douăzeci și cinci. Vârsta de vârf a debutului este în jur de paisprezece ani și jumătate.
Datele acestea spun un lucru important pentru tine. Dacă în ultimii ani ceva s-a schimbat în felul în care te simți, nu ești o excepție ciudată, ci te afli exact în intervalul în care astfel de schimbări apar cel mai des.
O a doua sursă privește mediul universitar. Într-un proiect internațional desfășurat în nouăsprezece universități din opt țări, aproximativ treizeci și cinci de procente dintre studenții din primul an au întrunit criteriile pentru cel puțin una dintre problemele frecvente evaluate, iar majoritatea dintre ei erau cazuri active în anul respectiv. Autorii au observat că aceste dificultăți sunt răspândite în toată populația de studenți, nu concentrate într-un grup mic și ușor de identificat.
Cu alte cuvinte, în amfiteatrul în care stai, situația ta nu este rară. Ea este doar nespusă.
3. Ce ține de tranziție și ce cere evaluare
Distincția aceasta este cea mai utilă parte a articolului, pentru că majoritatea tinerilor oscilează între două erori, adică fie își spun că totul este normal la vârsta lor și amână prea mult, fie se sperie de fiecare stare trecătoare.
| Ține de tranziția normală | Merită evaluat | |
|---|---|---|
| Starea de fond | Fluctuează, cu perioade bune și proaste | Constant scăzută de câteva săptămâni, fără perioade bune |
| Somnul | Program haotic, recuperabil în vacanță | Nu adormi sau te trezești devreme, în mod repetat |
| Interesul | Se mută de la un lucru la altul | Dispare, inclusiv pentru ceea ce îți plăcea cel mai mult |
| Anxietatea | Apare înaintea examenelor și a lucrurilor noi | Este prezentă în majoritatea zilelor, fără un motiv identificabil |
| Relațiile | Se schimbă des, cu conflicte și reveniri | Te retragi complet, eviți contactul de mai multă vreme |
| Alcoolul și substanțele | Consum ocazional, în context social | Consum pentru a suporta starea sau pentru a putea dormi |
Coloana din dreapta nu înseamnă că ai o boală. Ea înseamnă că merită să vorbești cu cineva, iar cu cât mai devreme, cu atât mai simplu.
4. Trei teme care apar cel mai des
Prima temă este independența față de părinți, obținută fără ruptură. Mulți tineri se află într-o situație contradictorie, adică depind financiar de părinți și li se cere, în același timp, să se comporte ca adulți. Din exterior, soluțiile par simple. Din interior, fiecare conversație despre bani, despre ora la care vii acasă sau despre alegerea facultății devine o discuție despre cine ești. Ceea ce lucrăm aici nu este ruperea legăturii, ci găsirea unei forme în care relația se păstrează, iar deciziile îți aparțin.
A doua temă este comparația permanentă. Generația ta este prima care crește cu acces continuu la variantele reușite ale vieților altora, iar creierul nu face diferența între o selecție și o medie. Consecința nu este invidia, ci senzația constantă de întârziere, care apare chiar și atunci când lucrurile merg obiectiv bine.
A treia temă este teama de eșec, care se manifestă de obicei prin amânare. Studentul care nu începe lucrarea nu este leneș, ci evită momentul în care va afla cât valorează munca lui. Cu cât miza pare mai mare, cu atât amânarea crește, iar amânarea produce apoi exact rezultatul de care se temea.
5. Confidențialitatea, atunci când părinții plătesc
Aceasta este întrebarea pe care tinerii nu o pun, deși le stă pe limbă în prima ședință.
Dacă ai împlinit optsprezece ani, ceea ce discutăm în cabinet rămâne între noi. Părinții tăi nu primesc un raport, nu află subiectele discuției și nu pot cere detalii, chiar dacă ei plătesc ședința. Legea și codul deontologic al profesiei sunt limpezi în privința aceasta, iar confidențialitatea nu depinde de cine achită.
Există o singură categorie de excepții, iar ea este de asemenea prevăzută explicit, adică situațiile în care există un risc serios și iminent pentru viața ta sau pentru viața altcuiva. În astfel de cazuri îți spun direct, în ședință, ce voi face și de ce.
Dacă preferi să nu existe deloc discuția despre plată, ședințele se pot achita și de tine, inclusiv online, iar programul se poate stabili astfel încât să nu ceri explicații nimănui.
6. Atunci când situația cere altceva
Sunt situații în care consilierea nu este primul pas, iar spunerea lor deschisă face parte din meseria mea.
Atunci când ai gânduri de a-ți face rău, chiar dacă ele apar rar și chiar dacă îți spui că nu ai face niciodată ceva, discută cu cineva astăzi, nu peste o lună. Numerele din capul articolului funcționează permanent și gratuit.
Atunci când consumul de alcool sau de substanțe a devenit modul în care faci față stării, direcția principală este un serviciu specializat pe acest domeniu, iar intervenția psihologică se așază lângă el.
Atunci când relația ta cu mâncarea și cu propriul corp ocupă o parte importantă din zi, prin restricție, prin episoade de mâncat necontrolat sau prin comportamente de compensare, situația cere evaluare medicală și de specialitate, pentru că aici consecințele fizice apar repede.
Atunci când auzi sau vezi lucruri pe care ceilalți nu le percep, ori ai convingeri pe care toți cei apropiați le contrazic ferm, prima adresă este medicul psihiatru. Nu este un verdict și nu este un motiv de rușine, ci pur și simplu specialitatea potrivită.
Eu îți spun limpede atunci când consider că este cazul, pentru că atestarea mea acoperă psihoterapia și consilierea, nu diagnosticul.
7. Trei lucruri de la care poți începe
1. Curăță fluxul, nu doar timpul. Timp de două săptămâni, oprește urmărirea conturilor după care te simți constant în urmă. Nu este vorba despre disciplină digitală, ci despre eliminarea unui punct de comparație fals. Majoritatea tinerilor observă diferența în aproximativ zece zile.
2. Stabilește o singură rutină fixă, oricât de mică. Ora de trezire, o masă la aceeași oră sau douăzeci de minute de mers pe jos zilnic. Într-o perioadă în care aproape totul se schimbă, un singur reper stabil are un efect disproporționat asupra stării generale, iar el se construiește mai ușor decât un program complet.
3. Spune unui singur om cum stau lucrurile, în varianta necosmetizată. Nu întregului grup și nu într-o postare. Un prieten, un frate, un văr, cineva care nu va transforma discuția într-o lecție. Diferența dintre a duce ceva singur și a ști că mai știe cineva este mai mare decât pare din interior.
8. Când merită să ceri ajutor?
Câteva praguri practice. Atunci când starea proastă durează de mai mult de câteva săptămâni și nu depinde de ce se întâmplă în jur. Atunci când ai început să lipsești de la cursuri, de la muncă sau din locurile în care mergeai. Atunci când te simți epuizat deși nu ai făcut nimic solicitant. Atunci când eviți oameni pe care înainte îi căutai. Atunci când ai impresia că ai nevoie de ajutor, dar îți spui că alții o duc mai rău, pentru că nimeni nu are nevoie de o justificare pentru a cere sprijin.
Consilierea pentru tineri se desfășoară de obicei în ședințe scurte ca număr și orientate pe obiectiv. Ședința durează șaizeci de minute și costă 280 de lei, iar pentru prima ședință plătită online se aplică o reducere de 30 de lei. Programarea se face direct din site, la cabinetul din Brașov sau online.
9. Podul
Un pod nu este niciunul dintre cele două maluri. Cine se află pe el nu a plecat cu adevărat și nici nu a ajuns, iar din mijlocul podului ambele capete par la fel de departe.
Greșeala pe care o fac cei mai mulți oameni la vârsta ta este să creadă că podul este o eroare, adică un semn că au întârziat sau că au greșit drumul. Podul nu este o eroare. El este singura cale de trecere, iar faptul că nu se simte ca un loc în care ai vrea să locuiești este exact ceea ce îl face să funcționeze.
Ceea ce contează pe pod este să mergi, chiar încet, și să nu îl parcurgi singur.
Surse
- Arnett, J. J., Emerging adulthood: a theory of development from the late teens through the twenties, American Psychologist, 2000. https://doi.org/10.1037/0003-066X.55.5.469 Descrierea perioadei dintre 18 și 25 de ani ca etapă distinctă de dezvoltare, cu cinci trăsături: explorarea identității, instabilitatea, concentrarea asupra propriei persoane, sentimentul de a fi între și senzația de posibilități deschise.
- Solmi, M. și colab., Age at onset of mental disorders worldwide: large-scale meta-analysis of 192 epidemiological studies, Molecular Psychiatry, 2022. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34079068/ 192 de studii, 708.561 de participanți. 48,4 la sută dintre debuturi apar înainte de 18 ani și 62,5 la sută înainte de 25 de ani, cu o vârstă de vârf de 14,5 ani.
- Auerbach, R. P. și colab., WHO World Mental Health Surveys International College Student Project: prevalence and distribution of mental disorders, Journal of Abnormal Psychology, 2018. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30211576/ 13.984 de studenți din primul an, în 19 universități din 8 țări. 35 la sută au întrunit criteriile pentru cel puțin una dintre problemele frecvente evaluate pe parcursul vieții, iar 31 la sută în ultimele douăsprezece luni.
Despre atestarea profesională
- Colegiul Psihologilor din România, Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică, atestat nr. 10703 din 15.04.2022, specializările psihoterapie, hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană, respectiv psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională. https://alegericpr.ro
Ultima verificare a surselor: august 2026.