Hipnoză pentru durere cronică: ce arată studiile și de ce durerea reală poate fi influențată psihologic

Pe scurt, dacă ești grăbit: durerea nu se produce în locul în care o simți, ci în creier, care primește semnalul și decide cât de tare doare. Faptul acesta nu înseamnă că durerea ta este imaginară, ci exact invers: ea este reală și tocmai de aceea poate fi influențată prin intervenție psihologică. Cercetarea despre hipnoză și durere cronică arată rezultate moderate și inegale, mai bune atunci când programul are cel puțin opt ședințe, iar cea mai recentă meta-analiză de mari dimensiuni contrazice o parte dintre studiile anterioare. Înainte de orice ședință, cauza medicală a durerii trebuie investigată și urmărită de medic, iar hipnoza rămâne o metodă asociată tratamentului, nu un înlocuitor al lui.

Cuprins

1. Durerea se produce în creier, nu în genunchi
2. Ce se schimbă atunci când durerea devine cronică?
3. Ce arată cercetarea despre hipnoză și durere?
4. Ce anume se schimbă în practică?
5. Ce nu face hipnoza și ce nu fac eu
6. Cum decurge un program?
7. Trei lucruri de la care poți începe
8. Când merită să ceri ajutor?
9. Alarma care a rămas pornită
10. Întrebări frecvente

1. Durerea se produce în creier, nu în genunchi

Cea mai utilă informație pentru cineva care trăiește cu durere de ani de zile este și cea mai contraintuitivă: durerea nu se află în țesut, ci în creier.

Terminațiile nervoase din zona afectată trimit un semnal. Semnalul urcă prin măduva spinării, trece prin mai multe filtre și ajunge într-o rețea de structuri cerebrale care decid, în final, cât de puternic doare și cât de important este. Durerea pe care o simți tu este rezultatul deciziei aceleia, nu al semnalului brut.

Filtrele acestea explică lucruri pe care le-ai observat probabil singur. Aceeași durere de spate este mai suportabilă într-o zi bună decât într-o zi cu somn puțin. O tăietură căpătată în timpul unui meci se observă abia la final. Iar durerea crește vizibil în perioadele de tensiune, fără ca articulația să se fi schimbat cu ceva.

Trag din asta o singură concluzie, iar ea este importantă: dacă atenția, starea emoțională și tensiunea musculară pot amplifica durerea, atunci ele pot și să o reducă. Aici lucrează hipnoza clinică.

Prefer să spun clar, pentru că mulți oameni au auzit contrariul de la prea multă lume: nimic din ceea ce ai citit mai sus nu înseamnă că durerea ta este închipuită sau că este „în capul tău" în sensul disprețuitor al expresiei. O durere produsă de creier este la fel de reală ca una produsă de o rană, pentru că orice durere trece obligatoriu prin creier.

2. Ce se schimbă atunci când durerea devine cronică?

Durerea acută are un rost. Ea semnalează o leziune, te obligă să protejezi zona și dispare atunci când țesutul se vindecă.

Durerea cronică se comportă altfel. Ea persistă și după ce leziunea inițială s-a vindecat, iar uneori apare fără o leziune identificabilă. Sistemul nervos, expus mult timp la același semnal, devine mai sensibil: pragul coboară, iar stimuli care înainte nu produceau nimic încep să producă durere.

Peste mecanismul acesta se așază un al doilea, care ține de comportament. Cine are dureri se mișcă mai puțin, iar mușchii slăbesc. Mușchii slăbiți încarcă articulațiile, care produc mai multă durere, care aduce și mai puțină mișcare. Cercul se închide, iar el nu are nimic de-a face cu voința persoanei.

Al treilea mecanism este cel emoțional. Durerea care nu se termină produce oboseală, iritabilitate, insomnie și, la mulți oameni, stări depresive. Iar starea depresivă coboară din nou pragul durerii, ceea ce închide al doilea cerc.

Psihoterapia intervine asupra cercurilor doi și trei. Cauza medicală rămâne în grija medicului, iar cele două planuri nu se exclud, ci merg în paralel.

3. Ce arată cercetarea despre hipnoză și durere?

Aici prefer să dau imaginea completă, inclusiv partea care nu îmi convine.

Pe durerea provocată experimental, dovezile sunt puternice. O meta-analiză realizată de Thompson și colaboratorii în 2019, pe 85 de studii controlate și peste 3.600 de participanți, a găsit efecte moderate spre mari. Rezultatul cel mai interesant privește însă diferențele dintre oameni: reducerea durerii a fost în medie de 42 la sută la persoanele cu sugestibilitate ridicată, de aproximativ 29 la sută la cele cu sugestibilitate medie și minimă la cele cu sugestibilitate scăzută.

Pe durerea cronică reală, imaginea devine mai puțin clară. O sinteză din 2022, semnată de Langlois și colaboratorii, a analizat nouă studii randomizate pe durere musculoscheletală și neuropatică și a găsit o scădere moderată a intensității durerii, menținută la evaluarea de urmărire pe termen scurt. Un detaliu din studiul acesta contează pentru orice om care se gândește la un program: efectul a fost semnificativ la intervențiile cu cel puțin opt ședințe și nesemnificativ la cele mai scurte.

Iar în 2025, o meta-analiză de mari dimensiuni a ajuns la o concluzie diferită. Ea a confirmat efectul hipnozei asupra durerii acute, inclusiv reducerea consumului de opioide, însă nu a găsit un efect asupra durerii cronice.

Prin urmare, formularea onestă este următoarea. Dovezile pentru durerea acută sunt bune. Pentru durerea cronică ele sunt inegale, iar rezultatele depind de durata programului și, probabil, de cât de bine răspunde persoana la sugestie. Nu îți pot promite un rezultat, iar cine ți-l promite nu a citit literatura.

4. Ce anume se schimbă în practică?

Oamenii care ajung la mine pentru durere cronică se așteaptă, de obicei, ca obiectivul să fie dispariția durerii. De cele mai multe ori, obiectivul realist este altul, iar el se dovedește mai util.

Se schimbă intensitatea, uneori. O coborâre de la un nivel insuportabil la unul suportabil schimbă complet ziua, chiar dacă durerea nu dispare.

Se schimbă interferența, aproape întotdeauna. Interferența înseamnă cât de mult te împiedică durerea să dormi, să lucrezi, să ieși din casă, să te concentrezi la o conversație. Studiile o măsoară separat de intensitate, iar ea răspunde adesea mai bine.

Se schimbă relația cu durerea. Cine își petrece ziua scanând corpul, în așteptarea următorului val, își ține atenția fixată exact pe semnalul pe care vrea să îl reducă. Ieșirea din monitorizarea permanentă schimbă mai mult decât pare.

Și se schimbă frica de mișcare. Cea mai frecventă concepție greșită în durerea cronică este aceea că mișcarea produce leziune. În majoritatea situațiilor, mișcarea gradată face invers, iar programul de recuperare recomandat de medic devine posibil abia după ce frica scade.

5. Ce nu face hipnoza și ce nu fac eu

Hipnoza nu vindecă boala care produce durerea. Nu reduce o hernie de disc, nu oprește o inflamație reumatică și nu repară un nerv.

Eu nu pun diagnostice medicale, nu interpretez analize sau imagistică și nu recomand modificarea niciunui tratament. Dacă iei medicație pentru durere, ea rămâne în grija medicului care a prescris-o, iar orice reducere se discută cu el, nu cu mine.

Există și situații în care te trimit înapoi la medic înainte de orice ședință. Durerea apărută brusc și diferită de cea obișnuită. Durerea însoțită de scădere în greutate neexplicată, de febră, de pierdere de forță într-un membru sau de tulburări de control sfincterian. Durerea în piept, indiferent de context. În toate situațiile acestea, prima adresă este cabinetul medical, nu cel psihologic.

O durere care nu a fost investigată niciodată nu se tratează psihologic. Ordinea contează.

6. Cum decurge un program?

Prima ședință este de evaluare și nu conține hipnoză. Discutăm istoricul durerii, investigațiile făcute, tratamentele urmate, momentele în care durerea crește și cele în care scade, precum și efectul ei asupra somnului, a muncii și a relațiilor.

Din ședințele următoare, hipnoza intervine pe trei direcții. Prima este reducerea tensiunii musculare, care în durerea cronică amplifică semnalul și devine, în timp, sursă de durere ea însăși. A doua este modificarea percepției, prin sugestii de tipul răcorire, greutate, amorțeală sau distanțare, alese în funcție de ce descrii tu, nu după o formulă standard. A treia este autohipnoza, adică exercițiul pe care îl faci singur acasă, zilnic.

Ultima direcție decide rezultatul. Studiile care au găsit efecte au folosit programe de cel puțin opt ședințe, cu practică între ele. Fără exercițiul de acasă, un program de hipnoză pentru durere cronică nu are cum să funcționeze.

7. Trei lucruri de la care poți începe

1. Notează variațiile, nu intensitatea

Timp de două săptămâni, notează de trei ori pe zi cât de tare doare și ce se întâmpla în jur. Scopul nu este scorul, ci descoperirea tiparelor: durerea aproape niciodată nu este constantă, iar momentele în care ea scade conțin informația cea mai utilă din tot exercițiul.

2. Mișcă-te sub prag, zilnic

Alege o activitate pe care o poți face fără creșterea durerii a doua zi și fă-o în fiecare zi, chiar și în zilele bune, atunci când ai chef de mai mult. Tiparul obișnuit, adică efort mare în ziua bună și imobilizare trei zile după, întreține exact cercul pe care vrei să îl rupi. Cantitatea o stabilești împreună cu medicul sau cu kinetoterapeutul.

3. Respirația cu expirație prelungită, de două ori pe zi

Inspiri pe nas numărând până la patru, expiri pe gură numărând până la șase sau până la opt. Cinci minute dimineața și cinci seara. Exercițiul nu îndepărtează durerea, însă reduce tensiunea musculară și starea de alertă, adică cei doi factori care o amplifică cel mai constant.

8. Când merită să ceri ajutor?

Merită atunci când durerea durează de mai mult de trei luni, cauza a fost investigată și tratamentul medical este în desfășurare, iar tu ai rămas cu un nivel de suferință care nu se rezolvă din direcția aceea.

Merită atunci când durerea a început să îți schimbe viața dincolo de corp: somnul stricat, munca redusă, ieșirile refuzate, iritabilitatea care afectează relațiile din casă.

Și merită atunci când observi la tine gândurile care însoțesc frecvent durerea cronică, adică certitudinea că nu se va îmbunătăți niciodată, teama că orice mișcare face rău sau senzația că nimeni nu te crede cu adevărat.

9. Alarma care a rămas pornită

Gândește-te la o alarmă de incendiu montată într-o casă. La început ea își face treaba: pornește atunci când apare fum și se oprește atunci când pericolul trece.

În durerea cronică, alarma rămâne pornită după ce focul s-a stins. Uneori pornește la aburul de la duș, alteori la pâinea prăjită. Senzorul a devenit prea sensibil, iar zgomotul acela continuu obosește pe toată lumea din casă.

Cine trăiește cu alarma pornită încearcă, de obicei, două lucruri. Fie o ignoră, ceea ce nu se poate. Fie își organizează întreaga viață în jurul ei, adică nu mai gătește, nu mai face duș fierbinte și nu mai iese din cameră.

Ceea ce facem împreună nu este smulgerea alarmei din perete, pentru că sistemul acela are un rost. Este reglarea senzorului: destul de sensibil cât să anunțe un incendiu adevărat, destul de calm cât să te lase să trăiești în casă.

Surse

1. Thompson, T., Terhune, D. B., Oram, C. și colab., The effectiveness of hypnosis for pain relief: a systematic review and meta-analysis of 85 controlled experimental trials, Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 2019. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0149763418304913 Efecte moderate spre mari pe durerea experimentală, cu diferențe importante în funcție de sugestibilitate.
2. Langlois, P. și colab., Hypnosis to manage musculoskeletal and neuropathic chronic pain: a systematic review and meta-analysis, Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 2022. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35192910/ Scădere moderată a intensității și a interferenței durerii, cu efect semnificativ doar la programele de cel puțin opt ședințe.
3. The Use of Medical Hypnosis to Prevent and Treat Acute and Chronic Pain: A Systematic Review and Meta-Analysis, 2025. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40649035/ Efect confirmat pe durerea acută, inclusiv asupra consumului de opioide, fără efect demonstrat pe durerea cronică.

Despre atestarea profesională

1. Colegiul Psihologilor din România, Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică, atestat nr. 10703 din 15.04.2022, specializarea psihoterapie, hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană, treapta practicant autonom. https://alegericpr.ro

Ultima verificare a surselor: august 2026.