Psihoterapie individuală
Unul din cinci oameni trece printr-un atac de panică: de ce nu e periculos și ce este bine să faci în primele minute
Pe scurt, dacă ești grăbit: atacul de panică este o descărcare bruscă de adrenalină, care atinge vârful în câteva minute și se stinge singură. El nu produce infarct, nu duce la leșin și nu te înnebunește, oricât de convingător ar părea contrariul în momentul acela. Devine o problemă atunci când începi să te temi de următorul atac și îți restrângi viața pentru a evita apariția altuia nou. Dacă la primul episod ai avut și durere în piept, mergi mai întâi la medic, ca să excluzi o cauză fizică. Mai jos îți explic mecanismul și îți las trei lucruri concrete de făcut.
Cuprins
- Ai crezut că mori
- Ce se întâmplă, de fapt, în corp
- De ce nu poate să îți facă rău?
- Mergi mai întâi la medic
- Atacul nu e problema, frica de atac este
- Trei lucruri de făcut în primele minute
- Când devine tulburare de panică?
- Valul nu are nevoie de permisiunea ta ca să treacă
- Întrebări frecvente
1. Ai crezut că mori
A venit din senin. Poate în supermarket, poate în mașină la semafor, poate seara, întins în pat, când nu se întâmpla absolut nimic. Inima a luat-o razna, parcă nu mai puteai respira, ai simțit furnicături, amețeală, senzația că nu mai ești în corpul tău. Și un gând clar, imposibil de alungat: se întâmplă ceva grav cu mine acum.
Poate ai ajuns la Urgențe. Ți-au făcut analize, EKG, poate și o ecografie. Ți-au spus că nu ai nimic. Ai plecat acasă cu o hârtie care spunea că ești sănătos și cu senzația foarte sigură că nu ești.
Nu ai spus neadevăruri și nu ai exagerat. Ce ai simțit a fost complet real, doar cauza era alta decât cea pe care o bănuiai.
Datele arată că aproape 23% dintre oameni trec, cel puțin o dată în viață, printr-un atac de panică izolat. Aproape unul din cinci. Dintre aceștia, doar o mică parte ajunge să dezvolte o tulburare de panică. Diferența nu stă în cât de puternic a fost primul episod. Stă în ce s-a întâmplat după.
2. Ce se întâmplă, de fapt, în corp
Creierul are un sistem de alarmă foarte vechi, care are o singură sarcină: să te pregătească de luptă sau de fugă atunci când apare un pericol. Când se declanșează, glandele suprarenale eliberează adrenalină, iar corpul se pregătește pentru un efort intens în câteva secunde.
Fiecare simptom care te sperie are o explicație banală. Inima bate tare și repede, ca să trimită sânge la mușchi. Respirația se accelerează, ca să aducă oxigen. Mușchii se încordează, pregătiți de acțiune. Sângele se retrage din extremități spre grupele mari musculare, de aici furnicăturile din mâini și picioare și senzația de răceală. Digestia se oprește, pentru că nu e prioritară, de aici greața și nodul în stomac. Transpiri, ca să răcești corpul înainte de efort. Vederea se îngustează și totul pare ireal, pentru că atenția se focalizează pe amenințare.
Corpul tău a făcut exact ce trebuia. Problema e că nu era niciun urs în supermarket. Alarma a pornit fără foc.
| Ce simți | Ce face corpul |
|---|---|
| Palpitații | Trimite sânge spre mușchi |
| Sufocare, respirație scurtă | Crește aportul de oxigen |
| Furnicături, mâini reci | Retrage sângele din extremități |
| Greață, stomac strâns | Oprește digestia |
| Amețeală, senzație de irealitate | Îngustează atenția pe amenințare |
3. De ce nu poate să îți facă rău?
Aici sunt trei temeri pe care le aud aproape la fiecare om care ajunge la mine după un atac.
„Fac infarct.” Inima e un mușchi construit să susțină efort intens. Un ritm de 140 de bătăi pe minut în panică e același ritm pe care îl ai urcând scările în fugă sau alergând după autobuz. Nu cred că ai fugit niciodată după autobuz cu teama că îți cedează inima.
„O să leșin.” Leșinul apare când tensiunea arterială scade brusc. În atacul de panică tensiunea crește, nu scade. E practic opusul mecanismului care produce leșinul.
„Înnebunesc.” Psihozele nu se instalează în trei minute, în fața raftului cu lactate. Senzația de irealitate e un efect al hiperventilației și al focalizării atenției, și dispare odată cu valul.
Un atac de panică atinge vârful în câteva minute și apoi scade obligatoriu. Adrenalina se consumă, iar corpul nu o poate menține la nesfârșit. Chiar dacă nu faci absolut nimic, se termină.
4. Mergi mai întâi la medic
Vreau să fiu foarte clar aici, pentru că e partea unde un articol scris neatent poate face rău.
Dacă la primul episod ai avut durere în piept, presiune, durere care se întinde în braț sau în maxilar, ori dificultăți serioase de respirație, mergi la medic și cere o evaluare: un EKG și un set de analize. Simptomele atacului de panică seamănă cu cele ale unor afecțiuni cardiace, tiroidiene sau respiratorii, iar diferența nu se poate face după un text de pe internet.
Nu îți spun asta ca să te sperii. Ți-o spun pentru că a exclude o cauză medicală e primul pas real spre liniște. După ce ai hârtia care spune că inima e în regulă, atunci putem lucra cu ce a mai rămas.
Psihoterapia intră în scenă după evaluarea medicală, nu în locul ei.
5. Atacul nu e problema, frica de atac este
Aici se delimitează totul, iar puțini oameni au auzit această explicație.
Un atac izolat, oricât de urât ar fi, nu produce o tulburare. Ce produce tulburarea este ceea ce faci în săptămânile de după atac.
Începi să fii atent la corp. Îți iei pulsul. Observi fiecare bătaie neregulată, fiecare senzație de amețeală, fiecare respirație care ți se pare mai scurtă. Iar cu cât asculți mai atent, cu atât găsești mai mult, pentru că un corp viu produce permanent senzații pe care în mod normal nu le înregistrezi.
Apoi începi să eviți. Nu mai mergi singur în locuri aglomerate. Eviți autostrada. Stai lângă ușă la cinema. Nu mai bei cafea. Nu te mai duci acolo unde ai avut primul episod.
Și apoi apar comportamentele de siguranță: sticla de apă în geantă, pastila în buzunar chiar dacă nu o iei niciodată, telefonul cu bateria plină, cineva pe care poți suna imediat.
Fiecare dintre ele te liniștește pe moment. Și fiecare, fără excepție, îi confirmă creierului că pericolul era real și că ai scăpat doar pentru că ai luat măsuri. Așa se strânge cercul, lună după lună, până când viața ta devine mult mai mică decât era.
6. Trei lucruri de făcut în primele minute
Ele nu înlocuiesc terapia, însă îți ocupă mintea pe moment.
1. Cronometrează în loc să te lupți
În momentul în care începe atacul de panică, uită-te la ceas. Nu ca să treacă mai repede, ci ca să aduni dovezi. Notează după aceea: cât a durat vârful, cât a durat tot episodul, ce ai făcut în acele momente.
După trei sau patru episoade cronometrate vei avea propria ta statistică, iar creierul crede mult mai mult în datele tale decât în asigurările mele. Vei descoperi că vârful ține între două și zece minute, de fiecare dată, indiferent de cât de convins ai fost că de data asta este altfel.
2. Expiră mai lung decât inspiri
În panică respiri repede și superficial, ceea ce elimină prea mult dioxid de carbon din sânge. Exact dezechilibrul acesta produce amețeala, furnicăturile și senzația de irealitate. Deci o parte din simptomele care te sperie cel mai tare sunt produse de felul în care respiri, nu de vreo boală.
Inspiră pe nas numărând până la patru, expiră pe gură numărând până la șase sau opt. Expirația lungă e cea care contează. Ține un minut, două, fără să aștepți rezultate imediate.
3. Rămâi acolo unde ești
Instinctul îți spune să pleci: să ieși din magazin, să tragi pe dreapta, să părăsești sala.
Dacă poți, rămâi. Nu eroic, nu până la epuizare. Doar puțin mai mult decât ai fi rămas. Momentul în care valul scade și tu ești tot acolo e singura experiență care îl învață pe creier că locul acela nu era periculos.
Fiecare fugă întărește frica. Fiecare moment în care ai stat, o slăbește. Nu e o metaforă, e felul în care se formează învățarea.
7. Când devine tulburare de panică?
Un atac izolat nu înseamnă o tulburare. Se vorbește despre tulburare de panică atunci când episoadele se repetă neașteptat și, în plus, apare cel puțin una dintre următoarele situații, pe o perioadă de o lună sau mai mult: teama constantă că va urma un alt atac, sau schimbarea felului în care trăiești pentru a le evita.
Vârsta medie la care apare este în jurul a 24 de ani, iar femeile sunt afectate de aproximativ două ori mai des decât bărbații.
Merită să ceri ajutor dacă:
- ai avut mai mult de două sau trei episoade
- te gândești zilnic la posibilitatea următorului atac
- ai început să eviți locuri, drumuri sau activități
- îți verifici pulsul sau simptomele de mai multe ori pe zi
- eviți cafeaua, efortul fizic sau emoțiile puternice de teamă că declanșează ceva
- alcoolul sau calmantele au devenit modul în care te liniștești
Vestea bună, și este una reală: panica răspunde bine la psihoterapie. Este una dintre situațiile în care schimbările se văd relativ repede, pentru că mecanismul este clar și se poate lucra direct cu el.
Iar dacă în vreun moment apar gânduri că nu mai vrei să trăiești, nu aștepta o programare. Sună la 112 sau la Telverde Antisuicid, 0800 801 200, gratuit și non-stop.
8. Valul nu are nevoie de permisiunea ta ca să treacă
Gândește-te la un val care se sparge la mal. Vine, crește, atinge un punct maxim și se retrage. Nu pentru că tu ai făcut ceva, ci pentru că așa funcționează valurile.
Cine se luptă cu valul, cine încearcă să îl împingă înapoi cu mâinile, obosește și înghite apă. Cine se lasă ridicat de el, iese la suprafață de partea cealaltă.
Atacul de panică se comportă identic. Creșterea este obligatorie, dar și scăderea este obligatorie. Nu ai nevoie să îl oprești, pentru că el se oprește singur. Ai nevoie să înveți că poți rămâne în apă, fără teama de a te îneca.
Asta facem în ședințe. Nu te învăț să eviți valurile mai bine. Te învăț că ele nu te trag la fund.
Dacă ai citit până aici, probabil ai recunoscut ceva. Prima ședință este o discuție în care vedem împreună ce se întâmplă și de unde începem.
Programează-te pentru mai bine.
Vasile Preda, psiholog și psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România, specializarea psihoterapie, hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană. Cabinet în Brașov, Bd. Victoriei nr. 15. Ședințe și online.
Surse
Despre frecvența atacurilor de panică
- Kessler RC, Chiu WT, Jin R, Ruscio AM, Shear K, Walters EE. The epidemiology of panic attacks, panic disorder, and agoraphobia in the National Comorbidity Survey Replication. Archives of General Psychiatry, 2006. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1958997/ Prevalența pe durata vieții a atacurilor de panică izolate, fără agorafobie, este de 22,7%.
- Bandelow B, Michaelis S. Epidemiology of anxiety disorders in the 21st century. Dialogues in Clinical Neuroscience, 2015. https://www.tandfonline.com/doi/full/10.31887/DCNS.2015.17.3/bbandelow Vârsta mediană de debut a tulburării de panică este 24 de ani.
- American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția a cincea (DSM-5), 2013. Criteriile de definire a atacului de panică și a tulburării de panică.
Despre prevalența anxietății în România
- Comisia Europeană, Eurobarometru Flash 530: Mental health, 2023. https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2951
Despre atestarea profesională
- Colegiul Psihologilor din România, Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică, atestat nr. 10703 din 15.04.2022, specializarea psihoterapie, hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană, treapta practicant autonom. https://alegericpr.ro
Ultima verificare a surselor: august 2026.