Frica are un motiv, anxietatea nu: cum o recunoști și ce poți face în privința aceasta?

Pe scurt, dacă ești grăbit: frica apare atunci când există un pericol real în fața ochilor tăi. Anxietatea apare atunci când pericolul este ipotetic și proiectat în viitorul apropiat, iar corpul reacționează ca și cum el s-ar întâmpla acum. Anxietatea nu este slăbiciune de caracter și nu este imaginație, ci este un sistem de alarmă bine intenționat, calibrat prea sensibil. Se lucrează cu el, iar rezultatele apar de obicei în câteva luni de psihoterapie. Mai jos îți explic mecanismul și îți las trei tehnici pe care le poți folosi de astăzi.

Cuprins

1. Nu ești anxios pentru că ești slab
2. Frica și anxietatea nu sunt același lucru
3. Cum arată anxietatea, concret
4. De ce se întreține singură?
5. Cele trei greșeli care o hrănesc
6. Trei tehnici de folosit chiar de astăzi
7. Când este momentul să ceri ajutor?
8. Alarma nu este dușmanul tău
9. Întrebări frecvente

1. Nu ești anxios pentru că ești slab

Poate ți s-a spus să te aduni, că exagerezi, că alții au probleme mai mari. Poate ți-ai spus-o chiar tu, de câteva sute de ori, iar acest lucru nu a ajutat deloc.

Iată ce arată cifrele. Potrivit Eurobarometrului privind sănătatea mintală, 42% dintre români au declarat că s-au confruntat cu o problemă emoțională sau psihosocială în ultimele douăsprezece luni. Aproape jumătate. Iar dintre toate tulburările psihice, cele anxioase apar cel mai frecvent, conform Studiului Sănătate Mentală România.

În același timp, statisticile oficiale ne arată printre cele mai liniștite populații din Europa. Nu pentru că am fi mai calmi, ci pentru că nu ajungem la specialist. Ne descurcăm singuri, până când nu se mai poate.

Deci nu, nu ești tu ciudat. Ești doar unul dintre foarte mulți oameni care încă nu au dat un nume stării lor.

2. Frica și anxietatea nu sunt același lucru

Confuzia aceasta întreține multă suferință, așa că merită lămurită.

Frica are o adresă. Vine o mașină spre tine, corpul reacționează, tu te ferești, iar totul se termină. Frica este utilă, precisă și scurtă.

Anxietatea nu are o adresă. Nu se întâmplă nimic acum, însă corpul reacționează la ceva ce s-ar putea întâmpla mâine, peste o lună sau niciodată. Iar pentru că evenimentul nu vine, reacția nu se închide. Ea rămâne pornită, la foc mic, ore sau zile întregi.

De aceea sfatul „gândește pozitiv” nu funcționează. Nu ai o problemă de gândire, ci ai un sistem de alarmă care s-a calibrat greșit și care se declanșează în absența focului.

3. Cum arată anxietatea, concret

Rareori vine cu eticheta pusă, iar de cele mai multe ori arată astfel:

În corp. Tensiune în umeri și în maxilar, nod în gât, respirație scurtă, palpitații, stomac strâns, transpirație, amețeli, oboseală care nu trece nici după somn.

În minte. Gânduri care se învârt în cerc, mai ales seara. Scenarii care încep cu „dar dacă”. Nevoia de a verifica, de a controla, de a fi pregătit pentru orice. Dificultate de concentrare, pentru că o parte din atenție rămâne mereu de gardă.

În comportament. Amânare. Evitarea telefoanelor, a conflictelor, a locurilor aglomerate, a drumurilor lungi. Nevoia de reasigurare, când întrebi pe cineva de mai multe ori același lucru. Sau exact invers, activitate continuă, pentru că liniștea devine insuportabilă.

În somn. Adormi greu, pentru că mintea pornește exact atunci când corpul se oprește. Sau te trezești la trei dimineața, cu inima bătând tare, fără să știi de ce.

Dacă îți recunoști măcar jumătate din lista aceasta, nu ești ipohondru. Ești obosit.

4. De ce se întreține singură?

Aici se află partea pe care puțini oameni o explică, și tocmai ea contează.

Anxietatea funcționează pe un ciclu foarte simplu. Apare un gând sau o senzație, iar tu faci ceva pentru a scăpa de disconfort: eviți situația, verifici, ceri o reasigurare, amâni. Disconfortul scade imediat, ceea ce este o ușurare reală.

Și exact aici se închide capcana. Creierul învață că ai scăpat pentru că ai evitat, iar data viitoare va cere evitarea mai devreme și mai insistent. Fiecare ocolire pe termen scurt face frica mai mare pe termen lung.

Nu te lupți cu anxietatea, ci o hrănești, cu cele mai bune intenții, de fiecare dată când fugi de ea.

Acest lucru explică de ce oamenii ajung, în ani de zile, să își restrângă viața tot mai mult. Nu pentru că starea s-a agravat de la sine, ci pentru că lista lucrurilor evitate a crescut.

5. Cele trei greșeli care o hrănesc

Prima: încerci să nu te mai gândești. Creierul nu are buton de ștergere. Atunci când îți spui „nu mă mai gândesc la asta”, îi dai instrucțiunea să verifice dacă te mai gândești, deci te gândești. Suprimarea produce exact lucrul de care fugi.

A doua: cauți certitudine. Cauți pe internet, întrebi prietenii, verifici de trei ori. Fiecare confirmare liniștește pentru câteva minute, apoi îndoiala revine mai puternică. Anxietatea nu are nevoie de răspunsuri, ci are nevoie ca tu să suporți lipsa lor.

A treia: aștepți să te simți pregătit. Nu te vei simți pregătit. Curajul nu vine înaintea acțiunii, ci vine din ea. Cine așteaptă să dispară frica înainte de a face pasul așteaptă la nesfârșit.

6. Trei tehnici de folosit chiar de astăzi

Ele nu înlocuiesc terapia, însă îți dau un punct de sprijin până ajungi la cabinet.

1. Programează îngrijorarea

Stabilește un interval fix, de cincisprezece minute, la aceeași oră în fiecare zi, de preferat nu seara. Atunci când apare o îngrijorare în afara intervalului, notează-o pe o listă și spune-ți „ne ocupăm de ea la ora șase”.

Sună copilăresc și funcționează surprinzător de bine. Nu refuzi gândul, ceea ce ar produce tensiune, ci îl amâni. Iar atunci când vine ora șase, vei constata că jumătate dintre îngrijorările de pe listă nu te mai interesează.

2. Întreabă „și dacă da, ce fac?”

Anxietatea trăiește în „dar dacă”. Ea se oprește la întrebare și nu merge mai departe, pentru că mersul mai departe cere un plan.

Atunci când apare scenariul, du-l până la capăt. „Dar dacă pierd jobul?” Bun. Și dacă da, ce fac? Concret, în prima săptămână. Apoi în a doua. Vei descoperi că marea majoritate a catastrofelor au un plan B pe care nu ți l-ai formulat niciodată, tocmai pentru că te opreai la întrebare.

3. Fă un pas mic spre ceea ce eviți

Alege ceva pe care îl eviți de ceva vreme și fă cea mai mică versiune posibilă a lui. Nu conversația dificilă, ci mesajul de două rânduri. Nu supermarketul plin, ci cinci minute în magazinul mic.

Rămâi acolo până simți că disconfortul scade puțin, nu până când el dispare. Momentul acela, în care rămâi și nu fugi, este cel care reeducă alarma. Repetat de suficiente ori, el schimbă mai mult decât orice raționament.

7. Când este momentul să ceri ajutor?

Nu trebuie să atingi un prag de suferință pentru a merita sprijin, însă există câteva semne clare că a venit vremea:

• starea durează de mai mult de câteva luni și nu dă semne că trece
• ai început să eviți lucruri pe care înainte le făceai firesc
• somnul s-a stricat constant
• apar simptome fizice pentru care ai făcut analize și nu s-a găsit nimic
• ai avut episoade cu palpitații puternice, senzație de sufocare și teama că se întâmplă ceva grav cu tine
• alcoolul, calmantele sau alte substanțe au devenit modul în care te liniștești

O precizare importantă. Eu sunt psiholog și psihoterapeut, iar eu lucrez cu mecanismul și cu felul în care el s-a construit în viața ta. Diagnosticul și, dacă este nevoie, medicația țin de medicul psihiatru. De multe ori cele două merg împreună, iar acest lucru nu înseamnă că ai eșuat, ci înseamnă că folosești tot ce ai la dispoziție.

Iar dacă în vreun moment apar gânduri că nu mai vrei să trăiești, nu aștepta o programare. Sună la 112 sau la Telverde Antisuicid, 0800 801 200, disponibil gratuit și non-stop.

8. Alarma nu este dușmanul tău

O alarmă de incendiu care sună atunci când arzi pâinea nu este stricată, ci este prea sensibilă. Nimeni nu o smulge din perete pentru acest lucru, pentru că într-o zi chiar ar putea fi foc.

Anxietatea ta funcționează la fel. Ea a apărut pentru a te proteja, într-un moment în care chiar era nevoie de ea. Ea a rămas pornită după ce pericolul a trecut, pentru că nimeni nu i-a spus că se poate opri.

În terapie nu scoatem alarma din perete, ci o recalibrăm. Înveți să distingi fumul de la pâine de un foc adevărat, iar corpul învață, treptat, că nu trebuie să fie de gardă tot timpul.

Este o muncă răbdătoare și nu se face într-o săptămână. Dar se face.

Dacă ai citit până aici, probabil recunoști ceva din tine în rândurile de mai sus. Prima ședință este o discuție în care vedem împreună ce se întâmplă și ce ar avea sens pentru tine.

Programează-te pentru mai bine.

Vasile Preda, psiholog și psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România, specializarea psihoterapie, hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană. Cabinet în Brașov, Bd. Victoriei nr. 15. Ședințe și online.

Surse

Despre prevalența anxietății în România

1. Comisia Europeană, Eurobarometru Flash 530: Mental health, 2023. https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2951 42% dintre respondenții din România au raportat o problemă emoțională sau psihosocială în ultimele 12 luni, față de 45% media Uniunii Europene.
2. Florescu S. et al., The Romanian Mental Health Study. Management in Health, Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar. http://journal.managementinhealth.com/index.php/rms/article/view/30 Tulburările de anxietate au cea mai ridicată prevalență dintre tulburările mintale la nivel național.
3. Comisia Europeană, State of Health in the EU. România: Profilul de țară din 2023 în ceea ce privește sănătatea. https://health.ec.europa.eu/system/files/2024-01/2023_chp_ro_romanian.pdf Prevalența reală este probabil subestimată din cauza subdiagnosticării și a stigmatizării.
4. Institutul Național de Sănătate Publică, Sănătate mintală. Analiză de situație, 2024. https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2024/02/Analiza-de-situatie-Sanatate-mintala-2024.pdf

Despre atestarea profesională

1. Colegiul Psihologilor din România, Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică, atestat nr. 10703 din 15.04.2022. https://alegericpr.ro

Ultima verificare a surselor: august 2026.