Psihoterapie individuală
Adicții: nu este o problemă de caracter, ci de mecanism
Pe scurt, dacă ești grăbit: adicția nu se menține prin plăcere, ci prin ușurare, iar aceasta este diferența care explică de ce voința singură nu funcționează. La început substanța sau comportamentul produc ceva bun, însă în scurt timp ele ajung să rezolve exact disconfortul pe care îl produc ele însele, iar cercul se închide. Adicțiile nu se limitează la substanțe, întrucât jocurile de noroc și jocurile video sunt recunoscute ca tulburări în clasificarea internațională. Recăderea face parte din proces și nu anulează progresul.
Atenție, avertisment medical. Nu întrerupe brusc consumul de alcool sau de medicamente din clasa benzodiazepinelor. Sevrajul la aceste substanțe poate fi periculos și, în cazuri severe, poate pune viața în pericol. Oprirea se face treptat, sub supraveghere medicală. Dacă apar tremurături puternice, confuzie, halucinații sau convulsii, sună la 112.
Cuprins
- Nu ai o problemă de caracter
- De ce ușurarea contează mai mult decât plăcerea
- Nu doar substanțe
- Semnele care apar înaintea problemei
- De ce recăderea nu este un eșec
- Trei lucruri de la care poți începe
- Când ai nevoie de medic, nu de psiholog
- Nu renunți la ceva, ci recuperezi ceva
- Întrebări frecvente
1. Nu ai o problemă de caracter
Aproape toți oamenii care ajung la mine cu o adicție au încercat deja, de multe ori, să se oprească singuri. Unii au reușit pentru săptămâni sau luni.
Iar concluzia pe care o trag după fiecare eșec este aceeași: sunt slab, nu am voință, alții pot și eu nu.
Vreau să spun limpede de la început că explicația aceasta este greșită și că, mai important, ea întreține problema. Rușinea produce ascundere, ascunderea produce izolare, iar izolarea este exact condiția în care adicția funcționează cel mai bine.
Adicția nu este o alegere repetată greșit, ci este un mecanism de învățare care s-a instalat corect, dar în jurul lucrului nepotrivit. Creierul nu deosebește între un obicei util și unul distructiv, ci întărește ceea ce a produs alinare rapidă.
De aceea nu se rezolvă prin hotărâre. Se rezolvă prin înțelegerea mecanismului și prin schimbarea condițiilor care îl mențin.
2. De ce ușurarea contează mai mult decât plăcerea
Aici se află partea pe care aproape nimeni nu o explică, iar ea lămurește tot restul.
La început, substanța sau comportamentul produc ceva pozitiv: relaxare, euforie, curaj, energie, o pauză de la gânduri. Este faza în care oamenii spun că le place și în care nimic nu pare problematic.
Apoi apare toleranța. Aceeași cantitate produce un efect mai mic, deci cantitatea crește.
Iar în etapa a treia se schimbă complet natura lucrului. Substanța nu mai produce plăcere, ci doar readuce starea la normal. Bei nu ca să te simți bine, ci ca să nu te simți rău. Joci nu pentru emoția câștigului, ci pentru a scăpa de tensiunea care apare atunci când nu joci.
Momentul acesta este pragul real al adicției, iar el este și motivul pentru care oprirea devine atât de grea. Nu renunți la ceva plăcut, ci renunți la singurul lucru care îți oprește disconfortul, inclusiv disconfortul produs chiar de el.
Este un cerc care se alimentează singur, iar în interiorul lui logica funcționează perfect.
3. Nu doar substanțe
Discuția publică se concentrează pe alcool și droguri, însă mecanismul este identic și în cazul comportamentelor.
Clasificarea internațională a bolilor recunoaște tulburarea prin joc de noroc și tulburarea prin joc video ca diagnostice de sine stătătoare, alături de tulburările legate de substanțe.
În România, contextul este specific. Numărul sălilor de joc și al platformelor online a crescut masiv în ultimul deceniu, iar accesul este permanent, prin telefon, fără nicio barieră de deplasare sau de program. Un studiu realizat pe peste o mie de adolescenți din județele Cluj și Harghita a găsit simptome de joc problematic la aproximativ un sfert dintre ei, ceea ce a surprins inclusiv echipa de cercetare.
Estimările privind numărul adulților afectați variază foarte mult între surse, iar acest lucru spune ceva în sine: fenomenul nu este măsurat serios la nivel național.
Alte forme frecvente, pe care oamenii nu le numesc adicții: cumpărăturile compulsive, mâncatul ca reglare emoțională, telefonul și rețelele sociale, pornografia, munca excesivă.
Criteriul nu este substanța și nici activitatea în sine, ci trei elemente: pierderea controlului asupra cantității, continuarea în ciuda consecințelor și restrângerea vieții în jurul comportamentului respectiv.
4. Semnele care apar înaintea problemei
Adicția nu începe într-o zi anume. Ea se instalează treptat, iar câteva semne apar cu mult înaintea momentului în care cineva ar folosi cuvântul dependență.
Ascunderea. Minți despre cantitate, despre frecvență sau despre bani. Ascunderea apare, de regulă, prima, înaintea oricărei consecințe concrete.
Regula personală. Îți impui limite: doar în weekend, doar două, doar o sută de lei. Faptul că simți nevoia unei reguli este el însuși informația.
Iritarea la întrebări. Cineva apropiat întreabă, iar reacția ta este disproporționată. Apărarea intensă indică, de obicei, o problemă recunoscută pe undeva.
Planificarea în jurul lui. Alegi unde ieși în funcție de ce se bea acolo, îți calculezi ziua în funcție de un anumit moment, refuzi lucruri care ar intra în conflict.
Continuarea în ciuda consecințelor. Ai avut deja o ceartă serioasă, o problemă de bani, o zi ratată la muncă sau un rezultat medical prost, iar comportamentul a continuat.
Toleranța. Ai nevoie de mai mult pentru același efect.
Nu ai nevoie de toate acestea pentru a merita ajutor. Dacă recunoști două sau trei, discuția este deja utilă.
5. De ce recăderea nu este un eșec
Aceasta este convingerea care produce cel mai mult rău, iar ea trimite oamenii înapoi pentru ani de zile.
Schimbarea unui comportament de acest tip nu are loc într-o linie dreaptă. Modelul folosit în domeniu descrie mai multe etape: perioada în care nici măcar nu consideri că ai o problemă, perioada de ezitare, pregătirea, acțiunea, menținerea. Recăderea nu este în afara modelului, ci este o etapă a lui.
Ceea ce contează nu este dacă apare, ci ce faci după ea.
Interpretarea obișnuită sună astfel: am băut aseară, deci toate cele patru luni au fost degeaba, deci nu sunt în stare, deci pot să continui. Este singurul raționament care transformă o zi într-o recădere completă.
Interpretarea utilă este alta: patru luni au existat și nu se șterg. A fost o zi, iar întrebarea este ce s-a întâmplat exact înainte de ea, pentru că acolo se află informația pentru data viitoare.
Fiecare încercare, chiar și cea care nu a ținut, lasă în urmă informație despre ce funcționează și despre ce anume declanșează.
6. Trei lucruri de la care poți începe
Niciunul nu presupune oprirea bruscă, iar avertismentul medical de la începutul articolului rămâne valabil.
1. Cartografiază ora dinainte
Decizia nu se ia în momentul în care iei paharul sau deschizi aplicația, ci cu mult înainte.
Timp de două săptămâni, notează după fiecare episod ce s-a întâmplat în ora precedentă: unde erai, cu cine, ce simțeai, ce se întâmplase în ziua aceea, cât dormiseși noaptea dinainte.
Vei descoperi un tipar mult mai îngust decât te așteptai. La cei mai mulți oameni, trei sau patru situații produc majoritatea episoadelor, iar acele situații sunt previzibile.
2. Rupe un element din lanț, nu din voință
Odată ce știi tiparul, alege un singur element și schimbă-l. Nu comportamentul final, ci ceva de dinaintea lui.
Dacă drumul spre casă trece pe lângă sala de joc, schimbă drumul. Dacă aplicația este pe ecranul principal, șterge aplicația și activează opțiunea de autoexcludere oferită de operatori. Dacă bei singur seara, în fața televizorului, mută seara în altă cameră.
Pare prea simplu pentru o problemă serioasă. Funcționează tocmai pentru că nu cere voință în momentul critic, ci elimină momentul critic.
3. Spune unui singur om
Adicția are nevoie de secret ca să funcționeze. Fiecare minciună mică adaugă un strat de izolare, iar izolarea face următorul episod mai probabil.
Nu trebuie să anunți pe toată lumea și nu trebuie să faci o declarație. Alege o singură persoană în care ai încredere și spune-i cât mai simplu: am o problemă cu asta și încerc să mă ocup de ea.
Efectul nu vine din sfaturile pe care ți le va da, ci din faptul că un lucru spus cu voce tare încetează să mai fie un secret care se apără singur.
7. Când ai nevoie de medic, nu de psiholog
Aceasta este partea în care un articol scris neatent poate face rău real, așa că repet avertismentul de la început.
Sevrajul la alcool poate fi periculos. Oprirea bruscă, după un consum zilnic important și îndelungat, poate produce tremurături severe, confuzie, halucinații și convulsii. În formele grave este o urgență medicală. Reducerea se face sub supraveghere, iar în multe cazuri este nevoie de tratament de dezintoxicare.
Același lucru este valabil pentru benzodiazepine, adică pentru o parte dintre calmantele și somniferele prescrise. Nu le opri brusc și nu reduce doza singur.
Mergi la medic dacă ai consum zilnic, dacă ai avut vreodată simptome la oprire, dacă ai probleme hepatice, cardiace sau neurologice cunoscute, dacă ești însărcinată sau dacă iei alte medicamente.
Psihoterapia lucrează cu mecanismul, cu declanșatorii și cu ceea ce ține comportamentul în viață. Ea nu înlocuiește partea medicală și nu se ocupă de dezintoxicare.
De asemenea, dacă apar gânduri că nu mai vrei să trăiești, nu aștepta o programare. Sună la 112 sau la Telverde Antisuicid, 0800 801 200, gratuit și non-stop. Riscul acesta este mai ridicat în perioadele de consum și imediat după pierderi financiare importante.
8. Nu renunți la ceva, ci recuperezi ceva
Aproape toți oamenii care se gândesc să se oprească își imaginează în principal pierderea. Ce nu vor mai avea, cum va fi seara fără, ce se face la o petrecere, cum arată o zi grea fără supapa obișnuită.
Este o teamă întemeiată, pentru că lucrul acela chiar îndeplinea o funcție. Nimeni nu ajunge aici din întâmplare, iar comportamentul rezolva ceva real: tensiune, plictiseală, singurătate, gânduri care nu se opreau.
De aceea nu funcționează să scoți doar comportamentul și să lași locul gol. Corpul și mintea îl vor umple înapoi, cu același lucru.
Ceea ce se întâmplă în terapie este altceva. Ne uităm la ce anume rezolva comportamentul acela pentru tine, apoi construim, treptat, alte moduri de a rezolva aceleași lucruri. Nu prin voință și nu prin interdicție, ci prin înlocuire.
Oamenii care reușesc pe termen lung nu sunt cei mai puternici, ci sunt cei care au reușit să își reconstruiască o viață în care lucrul acela nu mai are unde să încapă.
Iar dacă ai citit până aici, undeva ai recunoscut ceva. Prima ședință este o discuție. Nu vii să promiți nimic și nu vii să fii judecat.
Programează-te pentru mai bine.
Vasile Preda, psiholog și psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România, specializarea psihoterapie, hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană. Cabinet în Brașov, Bd. Victoriei nr. 15. Ședințe și online.
Surse
Despre recunoașterea adicțiilor comportamentale
- Organizația Mondială a Sănătății, Clasificarea Internațională a Bolilor, a unsprezecea revizuire. Tulburarea prin joc de noroc și tulburarea prin joc video sunt incluse ca diagnostice, alături de tulburările datorate consumului de substanțe.
Despre situația din România
- Studiu de prevalență realizat pe 1.032 de adolescenți cu vârste între 11 și 19 ani din județele Cluj și Harghita. Aproximativ 23,5% dintre respondenți au prezentat simptome de joc de noroc problematic, iar 3,5% au fost încadrați ca jucători patologici. https://www.wall-street.ro/articol/Social/309707/studiu-aproape-un-sfert-dintre-tineri-aluneca-spre-dependenta-de-jocuri-de-noroc.html
- Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, date privind numărul operatorilor licențiați și al jucătorilor activi. Estimările privind numărul persoanelor afectate variază semnificativ între surse, iar la nivel național nu există un studiu de prevalență recent și reprezentativ.
Despre modelul etapelor schimbării
- Prochaska JO, DiClemente CC. Modelul transteoretic al schimbării comportamentale, care descrie etapele precontemplării, contemplării, pregătirii, acțiunii și menținerii, precum și recăderea ca parte a procesului.
Despre atestarea profesională
- Colegiul Psihologilor din România, Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică, atestat nr. 10703 din 15.04.2022. https://alegericpr.ro
Ultima verificare a surselor: august 2026.