Ce este atașamentul?
Atașamentul este forma supremă de interacțiune umană. Supremă pentru că implică emoții, contact fizic, efort, depășirea limitărilor, descoperiri continue. Atașamentul se poate dezvolta de nevoie, atunci când are legătură cu supraviețuirea sau ca o alegere, atunci când vedem în această legătură un plus adus vieții noastre.
Se spune că omul e o ființă socială care caută singurătatea. Eu înțeleg din această afirmație că omul dorește să fie căutat ca să poată refuza propuneri de socializare. Să aibă un sentiment de independență, de putere, de libertate. Să poată primi totul și să ofere doar când vrea și dacă vrea.
În timp ce copilul pare să nu poată supraviețui fără un atașament securizant, adultul pare să-l respingă pentru că-l asociază cu vulnerabilitatea și suferința emoțională.
Atașamentul dezorganizat. Ce este?
Atașamentul dezorganizant este fascinant (pentru mine în rolul de terapeut) datorită confuziei pe care o poate provoca. Confuzie care de multe ori – în funcție de tipul relației – duce la interpretări de tot felul.
Atașamentul dezorganizat este un atașament nesigur manifestat prin comportament inconsecvent, prin lipsă de încredere în alte persoane având originea într-o copilărie cu traume, neglijență sau abuz. Este un atașament care combină celelalte două forme de atașament nesigur, cel anxios și cel evitant.
În formele lui consolidate, la vârsta adultă, poate fi confundat sau asociat cu manifestările tulburării borderline. Asta se poate întâmpla datorită faptului că persoana în cauză își dorește relații sigure dar nu crede în ele și nu știe cum să se raporteze la situații care sunt identificate ca fiind potențial nesigure.
Manifestări la vârsta adultă
- Dificultăți în menținerea unor relații stabile
- Oscilează între dorința de intimitate și respingerea ei
- Conflicte sau traume emoționale nerezolvate
- Impulsivitate
- Lipsă de încredere în oameni
- Anxietate ridicată în situații sociale
- Comunicare ambivalentă
De exemplu, un adult care intră într-o relație va manifesta azi sentimente de încredere, apropiere și afecțiune pentru ca a doua zi să manifeste neîncredere, suspiciune, gelozie. Acest carusel emoțional impredictibil va avea un efect de epuizare și neîmplinire asupra celor implicați.
Ce poți face?
Dacă te regăsești în această descriere poți apela la un psihoterapeut. O formă de terapie personalizată, combinată cu schimbări ale stilului de viață îți poate aduce o îmbunătățire în viața emoțională.
Dacă ai un partener cu astfel de manifestări îl poți încuraja să apeleze la psihoterapie. Îl poți susține printr-un comportament predictibil, stabil, îi poți valida sentimentele fără să le judeci, îi poți arăta disponibilitate și empatie. Și cel mai important este să construiești încredere prin respectarea promisiunilor, respectarea deciziilor agreate.
Programează-te pentru mai bine. Sursă foto: Vasile Preda.