Tu ești…

Atotcuprinzător

Căutarea echilibrului este o tendință naturală a tuturor organismelor vii. Echilibrul, simetria, constanța, ciclicitatea, sunt atributele mecanismelor vii. Tendința poate cunoaște viteze diferite, poate fi favorizată sau inhibată dar nu oprită. Tu ești atotcuprinzător.

Echilibrul este armonie, armonia vitală este un proces continuu, fără oprire, care cuprinde tot. Tot ce e estetic și diform, încântător și grotesc, asemănător și opus. Echilibrul include toate devianțele, poticnelile sau regresiile.

Activ

Tot ce e viu evoluează, se transformă, moare și renaște. Este un ciclu continuu sub mii de variații, este acel proces implacabil care continuă constant dincolo de axa temporală. Percepția trecerii timpului e ca rama unui tablou în interiorul căruia vedem transformarea, vedem procesul, fără să realizăm că în același moment sunt mii de tablouri în mișcare. Tu ești activ.

Ceea ce trăim pare a fi condiționat de timp. Cât de dificil este să faci afirmații despre tine fără să le raportezi la timp? Poți spune cum ești, ce simți fără o referință temporală, poți spune ceva ce te reprezintă în fiecare moment?

Modul în care marchezi prezentul este acțiunea. Cînd acționezi, când te miști, când atingi, desenezi, vorbești sau dansezi, interacționezi cu mediul. Chiar dacă te evaluezi în termeni de bine sau rău în timp acționezi, procesul este unul vital și continuitatea lui te duce în armonie.

Dual

Criteriile care ne marchează existența sunt de cele mai multe ori duale și inutile. Ele sunt produsul unei societăți care are nevoie să își justifice existența. Ale unei structuri artificiale bazate pe acumulare de comportamente și obiecte. Sunt conceptele de bine/rău, adevărat/fals, frumos/urât. Tu ești dual.

Aceste concepte corespund nevoilor de existență ale unei ierarhii, o ierarhie care nu are nimic în comun cu armonia vitală. Aceste concepte au o semnificație relativă în funcție de context și de emitent. Scopul lor este de a un sentiment de control emitentului iar aplicarea lor deformează și deviază sensul vieții.

Oamenii aderă la „sisteme de valori” pentru că au nevoie să se poziționeze față de necunoscut, față de incontrolabil, oamenii au nevoie să știe cine sunt, cum sunt. Oamenii nu suportă incertitudinea pentru că oamenii nu suportă ideea de a nu putea controla trecerea timpului. Acceptarea acestei neputințe înseamnă acceptarea propriei efemerități, a dispariției, a morții.

Senin

Echilibrul poate însemna acceptare. O acceptare a finității noastre, a lipsei de importanță a trecutului și viitorului, a concentrării timpului în prezent. Tu ești senin.

Echilibrul înseamnă senzații, trăiri, emoții extreme, cărora le asigurăm un spațiu sănătos de exprimare. Ele vin, se acumulează, se hrănesc, își trăiesc ciclul vital. Sentimentele se nasc și mor. Rămâne trăirea imprimată în sufletul tău, în alte suflete, în desene, mesaje, jurnale sau cărți. Toate efemere, toate sortite dispariției. Mai puțin sufletul.

Programează-te pentru mai bine.

Sursă foto: 武 迪

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *