Anxietatea de conectare
Anxietatea de conectare este opusul anxietății de separare și descrie felul în care o persoană experimentează emoțional conectarea cu alte persoane. Atunci când e bebeluș și vrea atenție, atunci când vorbește cu părintele, atunci când inițiază și dezvolta relații cu cei de vârsta lui.
Anxietate a devenit un termen lipsit de semnificații specifice, sensul general este legat de manifestarea unei stări negative care poate împiedica trecerea la acțiune. În funcție de situație, pentru a diminua sensul negativ, sugerez clienților să folosească termenul grijă. A-ți face griji sună firesc, are sens de protecție și efect temporar.
Dezvoltarea și consolidarea identității
Stările emoționale ne însoțesc constant și fac parte din identitatea noastră. De multe ori suntem descriși sau descriem o persoană în termeni legați de starea emoțională dominantă manifestată. E o disperată sau o drăguță, e un stresat sau un arogant, sunt descrieri comune ale felului în care este interpretat comportamentul unei persoane. Aceste dominante emoționale pot deveni definitorii pentru o persoană, indiferent de contextul social în care se află. Cu condiția să fi fost validate de persoane semnificative de-a lungul timpului.
Dacă te-ai născut într-o familie în care unul din părinți rezolvă problemele vieții consumând multă energie și manifestând multe emoții negative, vei avea senzația că viața e o luptă și identitatea ta va fi de luptător. Cel mai probabil vei reuși să te lupți consumând mai puțină energie și manifestând mai puține emoții negative, deoarece evoluția e ceva firesc.
Identitatea îți este dată de părinți, prin bagajul genetic și interacțiune apoi este consolidată sau infirmată de experiențele tale directe cu societatea și propria persoană. La maturitate, în funcție de rolurile adoptate, credințele dezvoltate și dominanta emoțională, vei deveni un stresat sau un relaxat.
Anxietatea de conectare are un rol vital în formarea identității. Prin interacțiune cu persoane noi și situații noi, ne formăm identitatea, ne cunoaștem pe noi înșine. Oricâte cărți ai citi și oricâte video-uri ai vedea, nimic nu o să înlocuiască o experiența reală, plină de emoții.
Cap sau burtă?
Unde simți anxietatea? În cap sau în burtă? Probabil în ambele zone, ceea ce este firesc. E firesc pentru că cele două zone sunt legate, conectate nu doar prin sistemul nervos autonom dar și prin circulația sângelui, prin celulele entero-endocrine. Atunci când experimentați emoții puternice, sistemul digestiv reacționează.
Dincolo de explicațiile științifice, este important să fiți conștienți că stările emoționale influențează tot corpul. Tot ce trăiți emoțional intens și repetat se va reflecta în dezvoltarea și funcționarea fiziologică a corpului. Omul este o ființă unitară, un sistem viu ale cărui componente lucrează împreună și se influențează reciproc, atât pe plan fizic cât și pe plan psihic. Cele două planuri sunt inseparabile.
Nu putem trăi fără anxietate
Anxietatea, grijile, sunt stări firești, emoții firești care au în primul rând un rol de protecție. Grijile ne protejează integritatea fizică, ne protejează de emoții negative, ne protejează de acțiunile altor persoane. Avem nevoie să ne facem griji dar la fel de bine avem nevoie să putem diminua frecvența și intensitatea acestor griji.
Grijile încep să producă efecte negative atunci când ele au fost confirmate de experiențe în urma cărora am suferit. Atunci grijile se transformă în anxietate și interpretarea realității se schimbă. Mediul începe să fie perceput printr-un filtru emoțional care va încerca să distingă între pericol și siguranță.
Sunt în pericol de a suferi atunci când cineva îmi aduce aminte de o experiență neplăcută, când aud, văd sau simt ceva ce-mi poate provoca emoții negative, trăiri intense distructive până în punctul în care îmi pot simți viața în pericol.
Grijile rămân griji și sunt ușor de gestionat atunci când nu am avut experiențe negative care să le confirme sau am avut experiențe dar interpretarea lor emoțională a fost una constructivă, benefică, din care am învățat ceva.
Ok. Și cum fac cu anxietatea mea?
În primul rând: o accepți ca fiind ceva normal și firesc prin care toată lumea trece. În al doilea rând: vorbești despre ea cu cei apropiați și nu numai. Verbalizarea ajută la normalizare. Trei: alegi să confrunți situațiile și persoanele care îți provoacă stări negative, în ritmul tău și în felul tău. 4: Discuți cu cineva ceea ce ai făcut și trăit nou pentru a ajunge la cele mai potrivite concluzii. Și în ultimul rând: încerci din nou, diferit, adaptat la felul tău de a fi până în momentul în care anxietatea devine o grijă care poate fi ușor gestionată.
Curaj!
Programează-te pentru mai bine. Sursă foto: Gerd Altmann.