Reglare sau Normalizare?
Reglarea emoțională presupune conștientizarea trăirilor, observarea propriei persoane, nevoia de a face ceva în această privință. Majoritatea persoanelor solicită ajutorul unui psihoterapeut atunci când emoțiile devin atât de puternice încât le afectează funcționarea zilnică.
Primul pas este cel de normalizare a trăirilor, prin discutarea dificultăților întâlnite, prin identificarea unor noi semnificații sau excepții. Normalizare este acceptarea întregului spectru al emoțiilor umane, găsirea sensului emoțiilor negative și direcționarea acestei energii în direcții constructive.
Mecanisme de autoreglare
O ceartă, nevoia de a mânca ceva anume sau consumul de media pot fi mecanisme de autoreglare. Ele se împart în mecanisme adaptative și dezadaptative. Cele adaptative au consecințe pozitive, își ating scopul și au puține efecte secundare. Cele dezadaptative pot duce la adicții, la disfuncționalități în relațiile sociale și profesionale, la probleme de sănătate fizică și psihică.
Mecanismele de reglare emoționale sunt firești, fac parte din comportamentul uman, sunt parte a software-ului cu care ne naștem. Procesul este parte a homeostaziei, mecanismul prin care toate sistemele vii acționează pentru păstrarea echilibrului vital.
Tulburările alimentare, consumul de senzații sau fobiile pot deveni mecanisme dezadaptative doar în anumite situații. Atunci când apar sentimente de vină, probleme de sănătate, de interacțiune sau dificultăți financiare. Când se respectă o limită prestabilită – legată de greutatea corporală sau de bani cheltuiți – apare sentimentul de control și semnificația comportamentului este mai puțin negativă. Acceptarea și normalizarea semnificației comportamentului depinde și de convingerile celor din jur: familie, grup de prieteni sau colegi.
Ce poți face?
Dacă atunci când ești low faci mișcare, citești, te provoci să faci ceva nou, mecanismele tale de reglare sunt adaptative. Ai nevoie doar de consecvență, satisfacție și încurajarea celor din jur.
Dacă te afli de partea celor care sunt predispuși către comportamente dezadaptative, primul pas pe care-l poți face e să afli cum faci asta. Adică ai nevoie să aduni informații. Să observi în ce situații simți nevoia de reglare emoțională. Să vezi care e frecvența sau dacă e un context repetitiv. Să vezi ce persoane accentuează sau diminuează starea și ce emoții experimentezi înainte și după.
După ce ai realizat care e pattern-ul, stai cu tine și analizează, vezi ce vrei să păstrezi și ce nu, stabilește limite, explorează alternative sau vezi dacă poți programa comportamentul astfel încât să dezvolți sentimentul de control. Scrie, desenează, tot ceea ce faci în această direcție are nevoie de o exprimare fizică, concretă, în afara minții tale.
După ce ți-ai stabilit criteriile comportamentelor acceptabile și adaptative, verifică-le cu cei din jur, vezi ce observă ei la tine, de preferat cu persoane noi, cu care nu ai un istoric relațional. Caută în jurul tău persoane care te pot susține în ceea ce ți-ai propus, persoane care nu au habar de transformările prin care treci, folosește energia lor pentru a dobândi stabilitate, încredere și consecvență. Folosește energia naturii, a locurilor și experiențelor noi pentru a fi mai bine.
Programează-te pentru mai bine. Sursă foto: Alexandr Ivanov from Pixabay.