Ce vrei să controlezi?
Pe tine sau pe alții? Copiii tăi, părinții tăi, partenerul tău sunt cu toții mai puțin controlabili decât propria persoană. Dacă există o persoană pe care o poți controla – în mod constructiv – acea persoană ești tu.
Dacă am stabilit persoana asupra căreia îți poți exercita cel mai bine controlul, să vedem ce anume dorești să controlezi. Unii oameni își doresc să se comporte altfel în anumite situații cu încărcătură emoțională intensă, alții vor să-și controleze dependențele, în general oamenii vor să aibă un destin predictibil, controlabil, așa cum și l-au imaginat.
Oamenii vor să fie în control. Vor să călărească pe un destin de curcubeu. Vor să evite suferința și tot ce poate, eventual, provoca suferință.
Cum poți controla suferința?
Plecând de la propria interpretare / semnificare a ceea ce se întâmplă în jur.
Verificând semnificația acțiunilor celorlalți prin întrebări.
Căutând variante de îmbunătățire a situației prin propuneri exprimate adecvat.
Amânând reacțiile distructive în dreptul altor persoane.
Stabilind un program de exprimare a furiei / durerii / neputinței…să zicem între ora 20 si 21.
Exprimând toată avalanșa de emoții prin desen, scris, dans sau orice altceva.
Dezvoltând mecanisme naturale de auto-echilibrare: meditație, activitate fizică, adoptarea unui hobby nou, făcând chestii cu copiii (ai tăi sau ai altora).
Hai să ne gândim…
cum a început totul.
Devreme în viață, controlul sfincterian e una din primele reușite mult susținute și apreciate de părinți. Vreme de câțiva ani asta ramâne o sursă de anxietate, situație care revine la bătrânețe când iar avem nevoie de scutece. Partea bună e ca la bătrânețe sunt mai multe șanse de a te schimba singur.
În timpul dobândirii acestei abilități intervine, în paralel, a doua provocare: controlul picioarelor, al echilibrului, al acțiunii istorice de a sta în două picioare, de a merge. Mult aclamatul eveniment va fi consemnat cu exactitate pentru că va reprezenta un prim criteriu de departajare la concursul „al meu copil e mai bun / deștept / dezvoltat / cuminte /etc. decât al tău”.
Concursul „cine / ce controlează mai bine” continuă … ai ajuns deja la controlul vorbirii, al gesturilor, al conformării. Intri în cursa integrării în cultura familiei, comunității prichindeilor din parc, colectivului de la grădiniță, în ritualurile de sărbători. Cursa e plină de arbitri, traineri, simpatizanți și opozanți. Părinți, bunici, frați, surori, prieteni, colegi, oameni de pe stradă, educatori, vecini. Toți vor avea de zis ceva, de corectat ceva, de educat, lăudat, încurajat sau descurajat ceva.
Și abia ai început să nu mai faci pe tine, să te faci înțeles prin vorbe și să mergi fără să cazi într-una. Ai o groază de task-uri și toată lumea se așteaptă să le îndeplinești cu brio.
Mai departe
Ușor, ușor, ajungi la nebunia conformării pentru a primi afecțiune, libertate, dulciuri, acceptare, cadouri și plimbări. Te negi pe tine (acum e ușor că nici nu ai habar cât ești de unic) și te străduiești din tot sufletul să fii cum îți cere mama. Sau tata. Sau bunica, bunicul, unchiul, fratele, doamna educatoare, vecina de la 2, copiii mai mari de pe stradă, colegii de clasă, doamna profesoară, gașca de prieteni, influencer-ii, prietena / iubita / iubitul, partenerul sau soția, domnul doctor, politistul din trafic, legile țării și ale Instagram-ului, angajatorul, banca, copiii pe care i-ai făcut.
Am început ce poți controla, cum exerciți controlul, ce presupune dobândirea lui, de oameni care impun controlul și oameni care-l acceptă. Și până la urmă vreau să vorbesc despre frică.
Frica
Frica produce anxietate, anxietatea generează nevoia de control și felul în care ne controlăm pe noi și pe alții.
Prin frică.
De consecințe. De a face sau a nu face ceva. De a accepta că durerea și suferința sunt precum întunericul fără de care nu am avea bucuria luminii. De a accepta că în viață nu există garanții sau certitudini.
Acceptarea imprevizibilului, care se insinuează în viața ta indiferent de cât de mult planifici și te străduiești, îți poate aduce libertatea, eliberarea de povara fricilor, de presiunea exercitării controlului.
Exercită controlul asupra gândurilor tale, prin observarea lor, vezi cum evoluează, ce semnificații le sunt asociate și care din ele se înfăptuiesc.
Acceptă că a da greș, a nu reuși, a nu fi așa cum vrei tu, face parte din procesul de învățare, de dezvoltare a rezilienței.
Programează-te pentru mai bine. Foto credit: pixabay.com