Refuzul schimbării

Refuzul schimbării. Un act conștient?

Unii oameni se schimbă în urma unei experiențe emoționale puternice. Alți oameni își propun să arate mai bine, să fie mai sănătoși și inițiază conștient schimbarea. Mai sunt persoane care se simt foarte bine în pielea lor dar partenerul de viață nu-i mai suportă și le cere să se schimbe. Sunt persoane singure care nu reușesc să își găsească pe cineva, să aibă o relație satisfăcătoare, care se întreabă: Ce nu fac bine? Ce ar trebui să schimb la mine?

Mai mult sau mai puțin voit, oamenii se schimbă, se transformă și când ajung într-o etapă satisfăcătoare, ei caută să-și consolideze această poziție. Etapele schimbării pot fi succesive, de-a lungul vieții, satisfăcând diverse roluri specifice cerințelor de moment. Toate aceste roluri sunt strâns legate de împlinirea unor nevoi personale sau ale celor apropiați. Cu cât nevoia este mai deplin satisfăcută, cu atât rolul va fi mai bine jucat și procesul mai puțin conștient. Ceva ce ne satisface, ce ne împlinește și nu produce suferință va deveni parte din noi, din personalitatea noastră, din imaginea de sine.

Contextul emoțional

Felul în care îți vorbește cineva, tonul vocii, grijile curente, dispoziția fizică, dacă ai mâncat bine sau ai dormit suficient, etc., îți pot influența starea emoțională și felul în care percepi schimbarea și acțiunile asociate acesteia.

Tipul de emoții generate de procesul de schimbare poate influența asumarea acestuia. Dacă simți mult prea multă anxietate, peste un nivel controlabil, vei amâna sau refuza demararea schimbării. Emoțiile pozitive – din finalul acțiunii – sunt doar intuite, neexistând nici o garanție în acest sens.

Gradul de noutate, persoanele implicate, convingerile și istoricul personal pot genera emoții care să favorizeze sau nu trecerea la acțiune în vederea schimbării.

Criterii ale reușitei schimbării:

Consecvența: nu este primul dar este cel mai important. Atâta timp cât nu există persistență în timp, nu vor fi efecte notabile și tot demersul va fi catalogat drept inutil.

Motivația: de ce să faci o schimbare? Ce poți câștiga? Ce poți pierde? Ce va fi diferit?

Gestionarea emoțiilor: orice activitate nouă implică stres. Adică pregătire psihico-fizică pentru necunoscut. Important e să nu te lași copleșit de emoții descurajatoare.

Alocarea resurselor necesare: vezi exact ce resurse presupune inițierea și desfășurarea comportamentelor necesare schimbării, ce anume deții, ce anume ai nevoie și cum le poți obține.

Monitorizarea progresului: identifică cele mai bune metode de verificare a progresului, cu propria persoană și cu cei din jur, punând accent pe emoții și felul în care ești perceput.

Răsplătește-te: fiecare din noi așteaptă să fie remarcat, apreciat, răsplătit. Atunci când nu are cine să o facă, asigurăte că o faci tu pentru tine. De fiecare dată când există progres.

Aspecte fiziologice ignorate

E mai puțin înțeles sau conștientizat că tot ce facem noi, de la convingeri până la comportamente, are o reprezentare fizică, neuronală. Pentru a schimba anumite credințe sau comportamente e nevoie să dezvoltăm și să menținem active rețelele neuronale nou create. Asta se poate face prin experiențe noi, plăcute, persistente în timp și întărite prin răsplată.

Refuzul schimbării poate deveni amânarea schimbării.Niciodată nu e prea târziu pentru a schimba ceva în mai bine. Niciodată.

Programează-te pentru mai bine. Image by DanaTentis from Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *