Fast Food Living

M-am săturat

M-am săturat să alerg. Vreau să pășesc, să merg agale, ca într-o plimbare către nicăieri. Să mă uit la frunzele care cad din copaci, la vrăbiile care se spală, la pensionarii care stau pe bănci studiind trecătorii, la umbrele create de soare, la copiii gălăgioși din parc. Și când obosesc de atâta văzut, închid ochii. Ascult larma naturii, liniștea orașului, simt miros de iarbă uscată, de gogoși și rufe proaspăt spălate. Îmi las gândurile să alunece într-o dulce stare de nemurire.

M-am săturat să mă tot gândesc la viitor. Ce va fi? Cum va fi? Dacă va fi așa? Dacă nu va fi așa? Ce se va întâmplă dacă? Vreau ca viitorul să mă surprindă, să fiu uimit de el, să-mi taie rasuflarea. Să mă dea de pământ și să mă arunce în nori, să mă sufle ușor sau să mă ignore ca și cum aș fi nemuritor.

M-am săturat de fast food living. Vreau slow food living.

Vreau

Sună imperativ, sună gălăgios acest vreau, sună a glas de copil. Da, chiar asta e! E copilul din mine care vrea. Acel copil care la vârsta copilăriei nu știa să spună ce vrea, ce dorește, ce visează, de teamă că nu se poate, că nu depinde de el, că va fi dezamăgit, că va suferi…

Între timp, acest vreau, a prins curaj, s-a maturizat, a început să se exprime, să ceară, să afirme, să zică ce vrea, cum vrea și atunci când nu poate singur, să ceară ajutor. Nu-i mai este teamă de eșec, de respingere, de a-și dori ceva diferit. El crește și se face tot mai puternic, tot mai încrezător, tot mai bine articulat.

Hai

Hai. Încearcă. Ieși din mintea ta. Verifică-ți temerile în lumea din afara minții tale. Eliberează-te de condiționarea la care ai fost supus de generații. În felul tău de a fi se regăsesc credințele părinților, bunicilor și străbunicilor tăi, părți din viața lor trăiesc în continuare prin tine.

Ieși în lume, caută-ți norocul, fă-te om la casa ta.

Fă-o în felul tău, în ritmul tău și indiferent de ce vezi în jurul tău verifică cu sufletul. El este ghidul suprem. Ai încredere în tine.

Nemurire zi de zi

Goana omului prin viață este stimulată de credința absurdă că putem fi nemuritori. Că putem rămâne tineri. Frumoși. Cu trecerea timpului putem obține doar acceptare. Acceptarea că suntem muritori poate duce la înțelepciune. Înțelepciunea nu e un atribut al vârstei înaintate, e un atribut al detașării, al observării, al semnificațiilor profunde. Renunțând la goana către nemurire pășim încet prin viață și fiecare zi, fiecare oră, devin mai lungi, mai profunde, mai satisfăcătoare.

Dacă vrei ca ritmul vieții tale să fie mai puțin alert poți să:

*eviți compania persoanelor agitate, nervoase, care mai tot timpul vor ceva sau se plâng de ceva

*cauți compania persoanelor visătoare, dezvoltate senzorial, care au preocupări creative, care respectă liniștea și singurătatea

*pleci în plimbări fără o destinație anume, în oraș sau în natură, fără să ai telefonul la tine și fără să conduci mașina

*privești, asculți și miroși tot ce e viu în jurul tău

*citești / să stai singur / să dormi după-amiaza

Celor care doresc o aprofundare a vieții tihnite le recomand Ghidul leneșului de Tom Hodgkinson.

Programează-te pentru mai bine. Sursă foto: pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *