Happy End – dnE yppaH

Trăim într-o poveste, o poveste care o scriem continuu, cu un început și un sfârșit prestabilit, cu un happy end la ambele capete. O poveste în care te naști și mori. Ca oricare altă formă de viață.

Happy – end? Moartea e un happy – end?

Luând în considerare că cele două momente – nașterea și moartea – sunt singurele scoase de sub controlul nostru, da, ele sunt cele două momente de supremă fericire ale existenței noastre. Imposibilitatea de a ne exercita controlul asupra lor le face unice, imperturbabile, fericite. Fericite în contrast cu perioada dintre ele, cea a vieții, în care ne exersăm controlul continuu. O facem cu mama când plângem să ne hrănească, cu prietenii ca să se joace cu noi, cu partenerul pentru a ne oferi afecțiune, cu corpul nostru pentru a ne mândri cu el, cu copilul sau nepotul pentru a ne valida în rolul de părinte sau bunic.

Exersarea controlului reprezintă modul în care ne scrijelim trecerea efemeră pe tabla vieții. Zgâriem trecerea noastră prin timp și spațiu visând la nemurire, la fericire, la o viață plină de trăiri magice, extaz și beatitudine. Exersarea controlului reprezintă un risc, riscul de a primi sau nu ceea ce ne dorim, riscul de a renunța.

Fie că marchezi trecerea timpului sărbătorind ceva, scriind gândurile într-un jurnal sau postând pe Instagram sau Facebook, dai dovadă de reziliență și dorință de nemurire. Vrei să lași urme, să contezi. Și asta te face să te simți bine, această înșiruire de momente mici, pline de satisfacție efemeră îți dau senzația că aparții acestei lumi, cuiva anume sau că ești parte din univers.

Și dacă nu e așa?

Și dacă pe acest drum te poticnești? Dacă reziliența se diminuează? Dacă nu primești ceea ce îți dorești? Dacă … ? Atunci poți întoarce privirea către tine. Către tine când îți doreai ceva, când visai la ceva continuu, când insistai până când acel gând se transforma în realitate. La tine … poate … când erai copil sau adolescent, la tine când aveai 20 de ani sau … poate … la acea persoană care ți-ai dorit dintotdeauna să fii.

Exercită controlul asupra vieții tale într-un mod blând, firesc, plecând din emoție și atingând tangențial rațiunea. Lasă-te învăluit de tot frumosul din jur, trăiește senin și rezilient. Trăiește ca un copil.

Foto credit: Simion Buia.

One thought on “Happy End – dnE yppaH

  1. Ma numar printre oamenii care cu greu se lasa condusi de copilul interior si care au o minte „prea” activa care doreste mereu sa preia controlul. Exersez cu Vasile, am rabdare cu mine si am incredere ca in curand voi reusi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *